Glanda tiroidă se află situată în regiunea anterioară a gâtului. Ea este formată din doi lobi: drept şi stâng, uniţi între ei prin istm. Ea produce hormonii tiroidieni necesari bunei funcţionări a organismului stimulând metabolismul acestuia.
Glanda tiroidă poate suferi modificări structurale sub forma de: Noduli,Chiste, Marirea difuză sau/şi modificări de consistenţă a întregii glande
Un procent de 4-7% din populaţie prezintă noduli la nivelul glandei tiroide. Odată cu înaintarea în vârsta incidenţa acestor noduli este mai mare. De asemenea, ei apar mai frecvent la sexul feminin. Dimensiunile lor variază. Adesea au dimensiuni mici, sub 1 cm, şi nu pot fi depistaţi prin palpare. Cel mai frecvent se depistează printr-un control ecografic de rutină. Uneori nodulii pot avea dimensiuni mari şi se pot palpa sau chiar deformează regiunea anterioară a gâtului.
Nodulii apăruţi în oricare regiune a corpului uman, nu numai la tiroidă, reprezintă un motiv de îngrijorare atât pentru bolnav cât şi pentru medic deoarece ei pot reprezenta o formă de manifestare a cancerului. Din fericire mai puţin de 10% din nodulii tiroidieni sunt de natură canceroasă. Cu toate acestea medicul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a depista din timp prezenţa unui cancer tiroidian
Evaluarea nodulilor tiroidieni se face prin mai multe metode: anamneză, examinarea fizică a pacientului, examinări de laborator, examinări imagistice (ecografie, scintigrafie tiroidiană, etc), însă piatra de temelie în evaluare este o procedura cunoscută sub numele de biopsie aspirativă cu ac fin (FNAB) a glandei tiroide.
În cadrul acestei metode, un ac foarte subţire este introdus în glanda tiroidă prin care se aspiră cu o seringă o cantitate mică de celule tiroidiene sau lichid, care urmează ulterior să fie examinate citologic (la microscop).
Metoda se aplică la recomandarea medicului endocrinolog după ce acesta a examinat pacientul şi a efectuat celelalte investigaţii necesare pentru diagnostic (examen clinic, ecografic, analize de laborator).
Medicul poate recomanda biopsia aspirativă cu ac fin în următoarele situaţii:
Având în vedere riscurile foarte reduse, în general sunt rare cazurile în care FNAB este contraindicată. Nu se recomandă FNAB acolo unde nu este cazul, desigur (în cazul tiroidelor fără modificări patologice sau cu diagnostic clar) şi la unii pacienţi care au anumite contraindicaţii (tulburări de coagulare ale sângelui).
De obicei, FNAB sunt efectuate de către endocrinolog, radiolog-imagist sau chirurg. Celulele sunt studiate şi evaluate de către un morfopatolog. Dacă un morfopatolog efectuează biopsia nu este recomandat ca tot el sa efectueze şi examenul citologic. Este important ca medicul care efectuează biopsia sa aibă experienţă în ecografia tiroidiana şi în biopsia ghidată ecografic, deoarece în cele mai multe cazuri nodulii sunt de dimensiuni mici iar puncţionarea lor nu se poate face decât ghidată ecografic
Deşi are experienţă medicală şi în ecografia tiroidiană, nu întotdeauna endocrinologul este deosebit de calificat în a efectua biopsiile tiroidiene. Cel mai recomandat este ca un chirurg sa efectueze această manevră având în vedere cunoştinţele despre structurile anatomice locale şi raporturile lor, experienţa şi curajul dobândit în cursul operaţiilor pe glanda tiroidă. Recomandarea este sa vă interesaţi înainte despre experienţa în biopsii a medicului care urmează să vă efectueze această procedură şi de rata de insucces. Rata de insucces acceptată a biopsiilor este cuprinsă în general între 5% - 15%.
Având în vedere riscurile mici, de obicei FNAB se efectueaza în condi?ii de ambulator nefiind necesara internarea. Se efectueaza în cabinete medicale de stat sau private dotate cu personal ?i aparatura necesara (trusa de mica chirurgie, ecograf, etc) cu respectarea stricta a regulilor de asepsie ?i antisepsie.
Este o metodă relativ simplă prin care un ac foarte subţire, ataşat la o seringă este introdus în glanda tiroidă până în zona cu suspiciune (nodul, chist). Pacientul este culcat pe spate cu gâtul în extensie, pe o masă în apropierea unui ecograf. Dacă nodulul nu este palpabil se va efectua o ecografie tiroidiană pentru orientare.
Medicul îmbracă manuşi sterile sau de examinare. Tegumentul gâtului este aseptizat cu o soluţie iodată (dacă pacientul este alergic la iod se utilizează un alt tip de antiseptic) În cele mai multe cazuri anestezia locală nu este necesară având în vedere că acul este foarte subţire şi injecţia de anestezie doare mai tare decât puncţia în sine. La solicitarea pacientului se poate efectua o anestezie locala cu xilină însa după o prealabilă investigare a sensibilităţii (anamneză, eventual testare). Pe regiunea tiroidiană se aplica un strat de gel steril şi se vizualizează cu sonda ecografică glanda tiroidă şi nodulul de puncţionat. Se pătrunde cu acul, sub ghidaj ecografic până în nodulul respectiv.
Există sisteme diferite de aspiraţie. Cel mai simplu este o seringă de 10-20 ml. Trăgând de piston se realizează o presiune negativă care aspiră celule tiroidiene în ac. În această situaţie însă este nevoie de un ajutor care să efectueye tracţiunea de piston. Sisteme mai evoluate, fie mecanice fie electrice, utilizează tot o seringă dar oferă un grad de libertate şi confort mai mare, nefiind necesar ajutorul. Exista ace speciale (mai scumpe) cu un vârf ecogen ce poate fi mai uşor depistat la ecografie şi de asemenea cu o forma specială care asigura o recoltare mai buna a ţesutului tiroidian. Toate acele sunt de unica utilizare.
Medicul care efectuează puncţia realizează mişcări de dute-vino şi rotaţie a acului, (sub control ecografic pentru a nu leza structuri vasculare, nervoase sau traheea) mişcări care facilitează pătrunderea celulelor în ac. Procedura durează câteva (2-5) minute. La sfârşit, acul este retras din ţesuturi şi se aplică local un pansament steril rugând pacientul sa efectueze cu degetul o compresiune locală timp de 5 minute cu scop hemostatic. Durata întregii proceduri este de aproximativ 20-30 minute. Materialul extras se întinde pe o lamă de sticla şi se pulverizează cu un spray ce conţie un alcool. Lama este trimisă la examen citologic. În alte cazuri materialul recoltat se poate introduce într-un flacon ce conţine alcool concentrat şi se trimite pentru cytospin.
Având în vedere acul foarte subţire, procedura este mai puţin dureroasă decât o injecţie obişnuită. Din acest motiv de multe ori nici nu este necesară anestezia locală.
În general riscurile sunt foarte mici. Complicaţii pot fi de tip alergic atunci când se utilizeazî anestezia locală. Din acest motiv pacientul trebuie investigat în prealabil în sensul unei alergii la anestezic. Pot exista mici hemoragii la nivelul puncţiei, rareori infecţii sau hematoame intratiroidiene. Dacă puncţia este ghidată ecografic se evită lezarea unor vase mai mari (jugulara, carotida), a traheei sau a esofagului, acul fiind strict poziţionat în focar.
În aproape toate cazurile pacienţii îşi pot relua activitatea cotidiană în aceeaşi zi sau în ziua următoare. Pansamentul local poate fi îndepărtat fie în aceeaşi zi fi în ziua următoare. Dacă apar anumite simptome ca febra, tulburări de vorbire, tumefierea zonei, pacientul trebuie să contacteze medicul.
Materialul extras prin puncţie este examinat de morfopatolog. În primul rând se determină dacă cantitatea extrasa este suficientă pentru examinare. Dacă aceasta este insuficientă atunci este necesară repetarea procedurii de FNAB. Dacă cantitatea este suficientă se analizează ţesutul extras.
Pot exista următoarele tipuri de rezultate:
De obicei rezultatul se obţine într-o săptămână.
Şansa unui rezultat fals negativ (adică să iasă că nu este cancer deşi este un cancer tiroidian) este în general mică (până la 5%). Aceasta se întâmplă mai ales în cazurile puncţionate orb, fără ghidaj ecografic, în care vârful acului este poziţionat în afara nodulului suspect şi astfel se extrag celule din ţesut tiroidian normal.
Şansa unui rezultat fals pozitiv (să iasă cancer deşi nu este) este de asemenea sub 5% şi se datorează în principal prezenţei unor celule degenerate sau atipice.
Oricând sunteţi îndreptăţiţi să cereţi o a doua opinie referitor la rezultatul FNAB, mai ales atunci când rezultatul este negativ dar aveţi totuşi factori de risc de cancer tiroidian.
Aceşti factori de risc ar fi: